„Expiră la” și „a se consuma de preferință înainte de”: diferența care contează

Pe etichete apar două formule diferite pentru ceea ce toată lumea numește „termenul de valabilitate”. Nu sunt sinonime, iar confuzia dintre ele umple coșurile de gunoi cu mâncare bună și, mai rar, produce intoxicații.

„Expiră la” — limită de siguranță

Se pune pe produsele care se strică periculos: carne și pește proaspăt, lactate nepasteurizate, preparate gata de consum, salate ambalate.

După data asta, produsul **nu se mai consumă**, chiar dacă arată și miroase bine. Bacteriile care fac rău nu schimbă neapărat gustul. Aici nu se negociază și nu se miroase.

„A se consuma de preferință înainte de” — calitate, nu siguranță

Se pune pe paste, orez, conserve, biscuiți, cafea, ulei, condimente. Înseamnă: până la data asta, producătorul garantează gustul, textura și valoarea nutritivă.

După, produsul e de obicei în regulă — poate mai puțin crocant, cu aromă mai slabă. Se verifică cu simțurile: aspect, miros, gust. Un pachet de orez cu trei luni peste dată e bun; unul umed sau cu miros ciudat, nu.

Ce nu spune data

• **Ambele presupun că ai păstrat produsul cum scrie pe ambalaj.** O iaurtă lăsată trei ore în mașină vara nu mai respectă data de pe ea.
• **Data se referă la ambalajul închis.** Odată deschis, contează cu totul altceva — de obicei scris tot pe ambalaj: „a se consuma în 3 zile de la deschidere”.
• **Ouăle au o dată, dar și un test.** Un ou care plutește în apă rece se aruncă, indiferent ce scrie.

Ce faci dacă găsești produs expirat la raft

Vânzarea unui produs cu data „expiră la” depășită e interzisă. Arată-l unui angajat și cere să fie scos. Dacă nu se întâmplă nimic, poți sesiza Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor — cu fotografie, data și ora, și numele magazinului.

Dacă ai cumpărat deja: te întorci cu bonul și ceri banii. Nu e o favoare pe care ți-o face magazinul.

Regula scurtă